In aceasta vara a avut loc in Romania o serie de evenimente care ilustreaza starea natiunii, cruda realitate a societatii romanesti. In ordine cronologica ma voi referi la cateva:

1) Acordarea la Bucuresti, de catre Guvern, a unui teren pentru constructia, cu finantari din exterior, in principal din Turcia, a unei moschei, se pare, cea mai mare din Europa. Si aceasta cu toate ca numarul cetatenilor apartinand religiei musulmane este extrem de limitat. Argumentele utilizate pentru obtinerea terenului si a autorizatiei de construire ridica semne de intrebare; nu este probabil intamplator ca Primul Ministru, VictorPonta, s-a operat recent la Istambul.

2) Lipsa de importanta acordata de catre autoritatile de la Bucuresti marsului unirii (Marsul lui Stefan cel Mare) organizat, de catre « Tinerii Moldovei » si « Platforma civica Actiunea 2012 », dupa manifestatia de la Chisinau, din 5 iulie, in favoarea reunificarii Basarabiei cu Patria Mama. Ignorarea problematicii reunificarii si sustinerea timorata a romaniilor din jurul garnitelor (Ucraina,Serbia, etc.) caracterizeaza din nefericire atitudinea Palatelor Cotroceni si Victoria.

3) Condamnarea in prima instanta a tortionarului Visinescu, vinovat de crime contra umanitatii, in paralel cu sarbatorirea de catre SRI a generalului Iulian Vlad, fostul sef al Securitatii. Timp de un sfert de secol, de la caderea comunismului si pana astazi, Visinescu a beneficiat, ca toti criminalii de categoria lui, de pensii de cel putin de 10 ori mai mari decat cele ale victimelor sale. Acest simulacru de justitie n-afacut decat sa puna in evidenta cinismul, aroganta si lipsa celei mai elementare moralitati care continua sa domine in Romania. Condamnarea mizerabilei unelte Visinescu ar fi desigur un fapt pozitiv daca ea nu ar fi, asa cum de fapt este, parte a strategiei de protejare a adevaratilor responsabili de crimele comuniste :cei aflati la nivele superioare de decizie, cei care le-au conceput si care au executat cu servilism si abnegatie instructiunile primite de la Moscova. Sigur ca trebuie condamnat un Visinescu si cei de teapa lui dar trebuiau condamnati in primul rand un Brucan, un Iliescu si numerosii inalti demnitari si ofiteri acoperiti. Aparitia descendentilor acestora ca vajnici luptatori pentru libertate si democratie, ocupand tot felul de functii si responsabilitati, de la Prim Ministru la Presedinte al comisiei de studiu si condamnare a comunismului,constituie o sfidare si apare ca totala lipsa de decenta.

4) Controversata lege nr. 217/2015 care se vrea contra extremismelor, promulgata deja de presedintele Klaus Johannis, incrimineaza pe buna dreptate fascismul, rasismul, xenofobia, anti-semitismul dar uita de comunism.Ori acesta este tot atat de criminal ca si nazismul si trebuie tratat ca atare.In anii comunismului erau acuzati de fascism toti marii democrati romani intemnitati si asasinati in inchisori incepand cu Maniu, Mihalache, Bratenii. Aceasta lege,al carui nivel juridic lasa de dorit, recunoaste ca valabile toate deciziile judecatoresti din anii comunismului, care nu au fost explicit abrogate,introducand in plus si recunoasterea vinovatiei unei persoane daca ea a fost condamnata definitiv nu numai de o instanta judecatoreasca ci si prin orice alta hotarare. « Prin persoana vinovata de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii se intelege orice persoana condamnata definitiv de catre o instanta judecatoreasca romana sau straina, sau prin orice hotarare recunoscuta in Romania »

5) Disgratia in care a cazut nepotul Regelui Mihai, Nicholas Medforth-Mills, eliminat de catre Rege (aflat demult sub controlul ginerelui Radu Duda) din linia mostenitorilor la Tron, este ultimul eveniment la ordinea zilei. Un trist show care lezeaza evident imaginea Tarii si asa total degradata ; comunicatul de presa al Casei Regale a fost de un nivel surprinzator de scazut. Aceasta disgratie constituie o proba in plus a felului in care fosta nomenclaturasi Securitatea, astazi SRI, controleaza si manipuleaza totul, inclusiv familia regala.

La cele evocate mai sus pot fi adaugate multe altele precum : noua salarizare a demnitarilor,cacofonia declansata de noul cod fiscal, legea electorala care face ca romanii din diaspora sa ramana in continuare sub-reprezentati in Parlament, profilul celor numiti in functii de inalta responsabilitate, etc,etc. Privind acest tablou, trebuie sa constatam ca implinirea sperantelor de schimbarii rapide si radicale nu este de actualitate ; puterea reala continua sa fie in aceleasi maini, ale serviciilor si ale fostei nomenclaturi si descendentilor ei. O singura dar importanta raza de lumina : Romanii sunt iesiti de subcizma ruseasca, sunt liberi si-si pot alege viitorul. Ar fi bine sa se inspire din exemplul Poloniei.

de Alexandru Herlea