Libertate, dreptate şi solidaritate prin responsabilitate, credinţă şi democraţie într-o Românie modernă, prosperă şi fericită.

Ion Mihalache

September 21, 2011Admin

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963 Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deţinuţilor politici) a fost învăţător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator şi preşedinte al Partidului Ţărănesc, vicepreşedinte al Partidului Naţional-Ţărănesc. Ion Mihalache Biografie Fiu de ţăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepţie, a urmat şcoala normală şi a ajuns învăţător. În Primul Război Mondial, Ion Mihalache s-a distins în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviţei, pe fronturile de la Oituz şi Mărăşeşti, fiind decorat cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. A organizat şi militat pentru izbânda referendumului prin care populaţia din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă. După Primul Război Mondial, a întemeiat Partidul Ţărănesc, având ca obiectiv să ducă la îndeplinire ceea ce regele Ferdinand I al României promisese pe front soldaţilor, în discursul pe care i-l scrisese regina Maria împreună cu Barbu A. Ştirbey, discurs care făgăduia pământ ţăranilor şi care îi însufletise să lupte eroic la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. După succesul electoral din 1919, partidul lui Mihalache formează un bloc guvernamental alături de Partidul Naţional Român din Transilvania, formând guvernul Guvernul Alexandru Vaida-Voievod. Ion Mihalache deţinea funcţia de ministrul agriculturii şi domeniilor (16 decembrie 1919 - 12 martie 1920). O realizare deosebită care a dat conţinut şi profunzime învăţământului agricol a fost cea datorită legii din 1920 (cunoscută sub numele de „Legea lui Ion Mihalache”) prin care, pentru instruirea elevilor, s-au atribuit şcolilor agricole terenuri în suprafaţă de circa 100 ha. iar celor horticole de 25 de ha. [1] În anul 1926, Partidul Ţărănesc se uneşte cu Partidul Naţional Român, condus de Iuliu Maniu. Acesta devine preşedintele partidului, iar Mihalache vicepreşedinte. În concepţia lui Mihalache, progresul ţării nu consta în industrializare ci în agricultură. El milita pentru cooperative formate în mod voluntar de către ţăranii improprietăriţi la întoarcerea de pe front. Pentru a-şi pune în aplicare ideile, a organizat obştea sătească de la Topoloveni-Argeş să producă rentabil pe suprafeţe optime, asociindu-i pe ţărani într-o cooperaţie cu rezultate notabile în plan economic şi social. La Topoloveni, ţăranii au beneficiat de şcoli superioare, de asistenţă medicală, de cămin cultural, de băi comunale şi, în general, de un standard civilizat de existenţă. Între 1928 şi 1930, Mihalache a fost ministru al agriculturii şi domeniilor, în guvernele naţional-ţărăniste Iuliu Maniu şi George G. Mironescu. Din 1930 până în 1933 ocupă funcţia de ministru de externe, tot în guvernele naţional-ţărăniste, ale lui Grigore. G. Mironescu şi Alexandru Vaida-Voievod şi Iuliu Maniu. În 1941, a solicitat mobilizarea sa şi a îmbrăcat din nou haina militară pentru câteva zile, luptând de partea armatei române până la Nistru pentru eliberarea Basarabiei, dar a fost eliberat din ordinul personal lui Ion Antonescu. După venirea la putere a comuniştilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de "Înscenarea de la Tămădău" şi condamnat la închisoare pe viaţă. Ion Mihalache a decedat în martie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

Comentarii recente