Libertate, dreptate şi solidaritate prin responsabilitate, credinţă şi democraţie într-o Românie modernă, prosperă şi fericită.

Căci tot ce-i pesedist nu piere

January 14, 2016Admin
Daniel Remus VeresTrenule mașină mică… V-ați gîndit vreodată cât a costat România guvernările PSD? Mai țineți minte lozincile neo-comuniste lansate de Iliescu și propagate de ciracii săi, alea gen „noi nu ne vindem țara”? Ei bine, iată-ne în 2016 complet debusolați, într-o țară îmbătrânită și tributară practicilor de mult apuse în Europa civilizată. Sosirea la putere după o capodoperă a operațiunilor secrete a unei garnituri de „tehnocrați” absolut depășiți de amploarea problemelor de gestionat, a adus speranță, încă o dată zadarnică, pentru un popor blestemat să-și care crucea la nesfârșit. Cei mai mulți dintre noi am crezut, iar unii mai cred încă, în minunile ce va să vină de la oameni însemnați precum Cioloș, Prună, Costescu, Bostan, Borc sau Cătălin Homor. Cum, nu știți cine este Cătălin Homor? Este noul director general al CNADNR, omul care va construi, fără să dărâme, mii de kilometri de autostrăzi românești. Numai că nu se știe încă dacă în viața asta sau în una viitoare.
 
Pentru că tot vorbesc singur, o să îmi spun și eu părerea despre modul în care înțeleg noii guvernanți să se producă, să zic așa. În primul rând din cauza lipsei de profesioniști necorupți, eșalonul unu și doi ale ministerelor patriei sunt nevoite să lucreze cu vechii obedienți ai PSD și pe alocuri și PNL (vezi ministrul Costescu, de exemplu), continuând astfel propășirea materială și spirituală a unei categorii de îmbuibați post-decembriști: rozătorul de buget sau ghebosul de partid. Gheboșii de partid sunt pițiponcii și pițipoancele care prin conjuncturi fericite pentru ei dar nefericite pentru noi toți au ajuns în funcții care le depășesc chiar și capacitatea de a le înțelege rostul. Dispuși să-și sacrifice și familia la nevoie de dragul sinecurii, secretarei și a bolidului din dotare, rozătorii de buget sunt necrofagii care devorează comisioanele aruncate generos de șefii lor din eșalonul unu și doi, după trântirea unor licitații sau după încasarea zeciuielii de cuviință. De asemenea, ghebosul de partid participă activ, fericit fiind de atenția care i se acordă, la viața internă și uneori chiar publică a partidului. Personal, am văzut directori de deconcentrate care cărau afișe și pliante în portbagajul mașinii de serviciu. Și iată că aceeași categorie face și desface treburile țării chiar și după trei luni de la sosirea „guvernului străzii”, fără perspective de a se schimba ceva în viitorul apropiat. Iar asta tocmai din cauza lipsei de resurse umane, intelectuale sau de strategie managerială. Sau poate au crezut, cei nominalizați mai sus, că o să se înghesuie toate talentele țării să conducă instituții ale statului pentru bani de semințe.
 
Știți ce este cel mai trist în ceea ce am spus mai sus? Este faptul că oamenii capabili, cinstiți și cu bun-simț sunt nevoiți să sufere în continuare din cauza unui sistem putred până în măduva oaselor. Vouă nu vă vine rândul niciodată, fraților, atât timp cât există câte un șmecheraș sau o pițipoancă, absolvenți cu diplome cumpărate direct de la fabricile de diplome și protejați de tati, mami sau alți tutori bine înfipți în sistem. Nu-i așa, domn derector, să trăiți? Căci matale sunteți de meserie. De la Metrorex la drumuri. Tot derector. La mai mare să trăiți, zic!
 
Doamne ajută!
 
P.S. știrea asta a apărut chiar acum pe agențiile de știri. Că tot vorbeam despre…
 
http://www.evz.ro/greva-la-ministerul-transporturilor.html
Your rating: None Average: 5 (1 vote)

Comenteaza pe Facebook

Comentarii recente